accident

I
aveam gheaţă în sânge
prin urbe
începuse o noapte cu josul în sus
şi-alergam spre apus
spre apus
pe cărări tot mai albe şi curbe

nu vedeam cum spre mine venea
iubirea
din sexul opus

II
nu era nici un înger de faţă
nici un martor să-mi ceară firesc
să m-opresc din galop
din galop
n-avem timp
n-aveam timp n-aveam chef
pentru zi oarecare din viaţă
iubirea la stop
să-mi opresc

III
n-aşteptam nicio gropă în cale
nicio piatră sau vreun parapet
te-ocoleam de-aş fi mers
mai agale
mă priveai însă-aşa de cochet
c-am orbit
şi-am strigat – sunt poet
sunt poet mai încet sunt poet

te-ocoleam de-ai fi mers mai încet

IV
dar aşa
n-avem casco la viaţă
stăm pe margine
nuzi şi privim
cât de mult sânge curge pe gheaţă.

24-29 XI 2009

Marele Mogul Fără Moguli

Am impresia că s-a ajuns la momentul la care nici pumnul, nici verbul nu mai au vreun efect. Este la modă atât lovitura în meclă cât şi diatriba… Am să încerc totuşi un exerciţiu inutil de memorie şi de logică pentru a-mi menţine activi neuronii, plecând de la două aspecte pe care le-am sesizat urmărind evoluţia fulminantă a dlui Băsescu în studioul dlui Răzvan Dumitrescu la Realitatea TV.

1. Caseta cu lovitura… Sar peste aspectul moral nu pentru că nu ar avea relevanţă ci pentru simplul fapt că subiectul este deja epuizat. Ignor şi răspunsul icnit: “nu-mi dau seama ce a făcut copilul, a zis ceva” asupra căruia dl Băsescu a revenit ulterior când s-a dezmeticit. Nu mă întreb nici dacă este un trucaj sau nu! Nici măcar de ce a apărut scandalul tocmai acum!... Nimic din toate astea. Remarc un singur lucru: în 2004, în apropierea lui Băsescu se afla nimeni altul decât Dinu Patriciu (şi Tăriceanu) – acelaşi tip – pe atunci nu inventase dl Basescu termenul de mogul – ce devine întruparea răului în 2009. Uau! Ce a făcut Dinu Patriciu în aceşti cinci ani? Am să vă dau răspunsul mai jos…

Declaraţia lui Patriciu se găseşte aici…

Declaraţia dlui Tăriceanu se găseşte aici…

Să nu o uităm şi pe doamna Roberta Anastase. Dânsa susţine următoarele…

2. Grivco 2… Timpul trece, oamenii se schimbă, dar în toată această degringoladă filonul moral al domnului presedinte este nesecat în 2009, dupa cum era şi în 2004, şi ne luminează ca un far în furtună. Să ne luminăm şi noi: dl Băsescu a încheiat cu Voiculescu un pact la Grivco în 2004?
Şi cu viitorul mogul Voiculescu, nu numai cu viitorul mogul Patriciu? Da! Nu se poate! Şi totuşi dl. Băsescu recunoaşte, după un scurt moment de ezitare (moment necesar cântării opţiunii de a se face că uită): Da am fost cu-“căciula în mână”. Aha! Păi atunci dl. Voiculescu nu era mogul pentru că dl Băsescu încă nu inventase termenul de mogul. Just. Ce a făcut totuşi dl. Voiculescu în aceşti cinci ani? Am să vă dau răspunsul mai jos…

Declaraţia dlui Băsescu se află aici (pe blog-ul personal)…

Declaraţia dlui Voiculescu se află aici…

Nu vreau să rămân dator cu răspunsul la întrebarea, altădată atât de cunoscută: Ce au făcut Mogulii în ultimii cinci ani? Afaceri moguleşti, ce altceva?!… Parcă îmi şi imaginez cetăţeanul inocent care sună la radio Erevan pentru lămuriri suplimentare: Păi şi Băsescu unde a fost în aceşti cinci ani?

Concluzie… dl Băsescu nu este altceva decât un Mogul al Mogulilor rămas fără Moguli. Mogulii au devenit moguli sub moguliatul său. Acum Mogulii sunt mai Mogulii decât însuşi Marele Mogul. Poporul o fi şi el un Mogul de vrea dl. Băsescu să facă o înţelegere cu El?!

Sonet IV de William Shakespeare

Nu-ţi cheltui tot harul frumuseţii
Cu tine însuţi fără cumpătare,
Căci nu e dar ci e-mprumutul vieţii
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Şi nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie ţi le-arunci
Şi pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoţ cu tine însuţi, ţie
Îţi vei greşi, iar la sfârşit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
A nefiinţei, ce-ai să lasi zălog?
Cu tine stingi şi-a frumuseţii rază,
De nu o treci în cel ce te urmează.

Sonet IV de William Shakespeare

Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thy self thy beauty's legacy?
Nature's bequest gives nothing, but doth lend,
And being frank she lends to those are free:
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live?
For having traffic with thy self alone,
Thou of thy self thy sweet self dost deceive:
Then how when nature calls thee to be gone,
What acceptable audit canst thou leave?
Thy unused beauty must be tombed with thee,
Which, used, lives th' executor to be.

luna

la marginea nopţii
luna mea
hotărăşte-te

cazi peste mine arzând
cu trupu-ţi rotund
de diamant
sau fugi cât mai departe
în alte galaxii
acolo unde nici lumina şi nici gândul
nu te pot găsi
în neant

luna mea
hotărăşte-te

hotărăşte-te
altfel am să cad
până la urmă
ameţit
de rotiri, de minciuni
şi de umbră
în soare în soare în iad

luna mea
hotărăşte-te

hotărăşte-te
fiindcă mi-e frică şi greaţă
de dorul de noapte ce mă cuprinde
de dimineaţă

13 XI 2009

la teatru

actul I

mi-amintesc că din rândul întâi
viaţa îţi pare
atât de aproape şi de strălucitoare

aplauzi
te ridici în picioare
plângi la finaluri cu boabe de aur
şi-apoi te îneci
pentru un strop de culoare

actul II

după gong se aşează cu faţa
către palmele mele
actorii
actorii zevzeci iar eu ştiu
că-s mai bun, mai viteaz şi mai drept
decât ei decât ei decât viaţa

e târziu
se aude gongul ca tunul

dacă pleci dacă pleci dacă pleci
mă retrag cu bărbia în piept
într-un scaun de piele
pe rândul treizeci
şi unu

actul III

…va începe-n curând

în curând timpul nu va mai trece
să ne ceară biletul
pe ultimul rând
cu numărul zece ori zece

iar în scaunul vechi
se va face apoi
‘ncetul cu-ncetul
mai rece

epilog

o-ntrebare mă arde-n călcâi:
de ce oare se-agită
cei din rândul întâi?

Dacă (jam session)...

Dacă dorm cu lumina aprinsă,
Coşmarele n-au chipul tău,
Dezleg labirinturi
Şi plasa e-ntinsă
Sub hău;
Dacă dorm cu lumina aprinsă.

Dacă-alerg în maşini fără frâne,
Mi-este gândul la tine un dric,
Ce opreşte la stopuri
Şi nu îmi rămâne
Nimic;
Dacă-alerg în maşini fără frâne.

Dacă-mi torn apă rece în cadă,
Am să uit că există în Dex
Cuvântul iubire
Stând vesel la coadă
La sex;
Dacă-mi torn apă rece în cadă.

(La o bere cu alţi doi prieteni non-poeţi)

9 XI 2009

păianjenul

ne uitam amorţiţi de tăceri
la pereţii murdari
pe tavan
îşi ţesea plasa neagră
stingher
un păianjen
iar faptul bizar
că eram încă goi
amândoi
îmi părea o cortină de fier
ce cădea între noi
între noi
se sfârşise încă de ieri
se sfârşise încă de joi

Priveşti stelele, steaua mea

Priveşti stelele, steaua mea; de-aş deveni
Cerul, cu mii de ochi să privesc spre tine.

Platon
(traducere de Grete Tartler - din volumul "Cele mai frumoase poeme de dragoste")

cuţitul

ploua cu lumină-n cearceafuri
mai reci ca banchiza
stăteam
tolăniţi amândoi şi vorbeam
despre sex
despre moarte şi prafuri

"mi-este foame de tine"-ţi spuneam
îţi spuneam că aştept asfinţitul
prin ferestre mioape
prin geam
îmi trăgeam trupul gol mai aproape
de tine
şi-atunci îmi puneai
în aripa dreaptă
cuţitul

cuţitul – ce glumă mortală

te vânam înotând tot mai greu
te vânam înainte să-nceapă
prin cearceafuri
o noapte polară

tu trăgeai liniştită în piept
toata neaua din palmă
iar eu
eu eram eschimoşul perfect
şi-ţi spuneam "foca mea ideală"

8 XI 2009

(Iubesc de moarte partea care-mi pleacă)

Iubesc de moarte partea care-mi pleacă
Din leagănul de os spre niciodată
Şi se întoarce-n vad însângerată
La asfinţit, ca sabia în teacă.

Urăsc de-o viaţă partea mea posacă;
Pe dinăuntru dragostea e moartă
Şi-au început cu degetul să-mi bată
La-nmormântare visele, în toacă.

La dezunire, îngerii, c-o sfoară,
Mă priponesc cu fruntea de pământ,
Îmi scot cu pumnii inima murdară

Şi-o zvârlu-n gura câinilor de vânt…
Căci drama între noi e necesară
Şi te iubesc cu tot ce eu nu sunt!