să oprim vânătorea-n
pădurea de fag,
fi’ndcă viaţa îmi scapă
iar timpul s-a scurs
şi îmi aflu sfârşitul
sub gheara de urs.
…
nu mai trage fiindcă
nici eu nu mai trag!
să oprim vânătoarea-n
pădurea de brad;
doar ucisă, iubirea,
sub colţi de mistreţ,
înaintea căderii
mai are un preţ.
…
mă aşteaptă capcana
în care-am să cad!
să oprim vânătoarea-n
pădurea de foi;
dupa-atâta prigoană
şi sete eu fierb,
cum mai fierbe-ncă teama-n
copite de cerb.
…
tu opreste-ţi gonacii
ce-aleargă prin noi!
să oprim vânătoarea;
vânatul sunt eu,
iar în inima-ţi caldă
sunt doar un trofeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu