luni, 3 august 2009

(CCLXXVII)

Te-mpiedici de cuvinte pe sinuoasa cale
Spre mine; câteodată mi-nchipui că în prag
Făptura ta se-ncheagă din umbre vesperale
Şi-mi dăruieşte pacea cu-mbrăţişări – „Mi-eşti drag!”-,
Dar nu îi pot răspunde căci nu-s decât o cruce
- Vestigiu din războiul de-un milion de ani -
În ţara unde ochii încep să se usuce,
Pe unde trec cicloane şi răbufnesc vulcani.
Ca să te am întreagă, cu lumea furibundă,
Ce fată zmei şi iele, pe-aicea m-am luptat;
Şi dup-atât masacru, te cer ca pe-o izbândă
Şi nu ca semnătură pe-un languros tratat.
Mi-aş fi rotit orbita, ca să te-aud, cuminte
Cum spui: „Mi-eşti drag!”, dar astăzi ...
mă-mpiedic de cuvinte.

Niciun comentariu: