joi, 30 iulie 2009

(CCLXXVI)

Cu gloria odată şi tu mă cauţi ca să
Îmi cumpăneşti iubirea din versul ce îl scriu…
(N-ai fost nicicând sub pana-mi atâta de frumoasă
Şi crâncenă, Iubito!) Dar este prea târziu!...
Degeaba-mi pui coroană; în locul primăverii
De-acum roieşte-n mine iernaticul neant
Şi-am prefăcut iubirea-n furnalele durerii
Prin alchimii celeste din vis în diamant.
Te iert! De-acum iubito, să nu-mi mai spui pe nume,
Dezleagă-mă de ruga «la bine şi la rău»,
Întoarce-te cu-aceste bijuterii în lume
Şi-aruncă-le-n mulţime – triumful e al tău!
Refuz să gust iubirea şi gloria-n amurg
Şi-mi trag perdeaua noptii; mă-ntorc la Demiurg !

Niciun comentariu: