(CCLXXIV)

Motto : “eu nu am vrut să ucid fluturi“
Cristian Munteanu

De-acum ucidem fluturi şi ridicând din umeri
Ne adormim iubirea cu despărţiri molâi;
De-acum te uiţi ‘nainte şi treptele îţi numeri;
De-acum mă-ntorc în haos la clipele dintâi;
De-acum privim cu spaimă şi milă-n insectare
La marile arípe strivite printre foi;
De-acum ne urmăreşte aceeaşi întrebare:
“Cum a ajuns o larvă să mişune prin noi? “;
De-acum mi-e zborul negru; de-acum săruţi pământul
Căci dincolo de vise, arsura de făclii
Ne-a învăţat ce-i Iadul şi ne-a zdrobit avântul;
De-acum răspundem tandru: “Eram nişte copii!“;
De-acum cersim arípe prin alte aşternuturi,
De-acum e strâns polenul; de-acum ucidem fluturi.