joi, 16 iulie 2009

(CCLXXIII)

Ca Phoenix din cenuşa plăcerilor, mai albă,
La ceasul desteptării strigoilor, te-ai smuls
Din aşternut şi-n noapte m-ai părăsit c-o salbă
De agonii în carne, extatic, fără puls…
Rămân întins şi-alături se încovrigă moartea :
De-atâta voluptate duc dorul de neant,
Râvnesc în fiecare sărut eternitatea
Şi soţul tău mă-nchipui, nu veşnicul amant.
Te-ntorci încet cu zbateri de áripe, învinsă,
Ducând cu tine-aroma păcatului, în cuib;
Dar te aştept şi mâine cu inima întinsă
Spre cer, ca pentru-o clipă cu tine să mă-mbuib.
Te-aştept, deşi, iubito, îţi sunt altar nu drum
Şi la sfârşitul nopţii îmbrăţisez doar scrum…

Niciun comentariu: