joi, 16 iulie 2009

(CCLXXI)

Motto « Iubirea e o stâncă »
Sonet CCLXVIII de Cristian Vasiliu

Iubirea e o stâncă prin care sap tunele
Ce nu se întretaie; doar urmele de paşi
Îmi mai aduc aminte că pe acolo-n cele
Mai fericite clipe eu mi-am făcut sălaş.
Iubirea e o stâncă. Mă trec precum o apă
Din munţii tinereţii spre bătrâneţi de iad
Şi adormind cu dorul înghesuit sub pleoapă,
O voi găsi la urmă, când voi seca, în vad.
Iubirea e o stâncă. În inimă cu timpul
Povara ne’mpărţită devine tot mai grea
Şi-o zvârlu cu putere ca să dărâm Olimpul
Sau mă târăsc spre Hades şi mă îngrop sub ea.
(Ascultă-mă, iubito! Nu te-am minţit şi încă
Deasupra noastră-atârnă Iubirea ca o stâncă!)

Niciun comentariu: