luni, 29 iunie 2009

(CCLXX)

Cu cât îmi chinui trupul încins, sub apa rece
A viciului şi-n vene îmi mai depun un strop
De-otravă şi uitare, cu-atât mai des îmi trece
Fiinţa ta cu spaime prin suflet în galop.
Nici timpul scurs - pomadă pe răni -, nici jurământul
Cu o pecete frântă nu mi te-a smuls din piept
Şi-oricât aş fi de liber să cad în beznă, gândul
Cu áripe de înger spre tine-l mai îndrept.
Mă mai opresc sub steagul împurpurat 'nainte
De a-mi retrage oastea iubirii de pe front
Şi îl salut; chiar dacă în inimă şi-n minte
Capitulez, iubito te-aştept sub orizont.
Ce trist: de-abia când leşu-mi va curge pe sub arce
De-nfrângere, în tine iubirea se va-ntoarce.

Niciun comentariu: