luni, 8 iunie 2009

(CCLXVII)

În pieptul meu deşertul se-ntinde ca o plagă
De foc şi disperare, în spaţiu şi în timp;
Îmi intră-n os nisipul şi de o viaţă-ntreagă,
Răzleţ de caravana speranţelor, mă plimb.
Când mă învinge duna şi se termina apa,
M-adăpostesc în oaze drapate cu-amintiri;
Îmi umezesc cu rouă şi reverie pleoapa
Şi-mi reînviu fantoma trecutelor iubiri.
Te voi găsi vreodată fiinţă fără umbră,
Acolo unde marea s-a preschimbat în cer,
Acolo unde îngeri de mână se preumblă
Şi unde androginii neîntregiţi se cer?
Către amiaza vieţii se face tot mai cald
Şi-mi e atât de sete (în tine să mă scald)!

8 VI 2009

Niciun comentariu: