luni, 9 martie 2009

Sonet III de Pablo Neruda

Iubire crudă, coroană violetă de spini,
Desiş de pasiuni ascuţite,
Lance dureroasă, corolă de furii,
Ce drumuri şi pricini te aduc în inima mea ?

De ce ţi-ai repezit văpaia dureroasă
Printre frunzele reci ce se mi se-aştern în cale?
Cine ţi-a îndrumat paşii către mine ?
Ce floare , ce piatră, ce fum ţi-a arătat unde locuiesc?

Tot ce ştiu este că noaptea înfricoşătoare a vibrat,
Zorii au umplut toate cupele cu vin,
Iar soarele şi-a regăsit locul pe cer,

În timp ce iubirea m-a îmbrăţişat fără milă,
Până ce mi-a tăiat şi mi-a sfârtecat inima
Cu săbii de foc şi cu spini.

Sonet III de Pablo Neruda

Aspero amor, violeta coronada de espinas,
matorral entre tantas pasiones erizado,
lanza de los dolores, corola de la cólera,
por qué caminos y cómo te dirigiste a mi alma?

Por qué precipitaste tu fuego doloroso,
de pronto, entre las hojas frías de mi camino?
Quién te enseñó los pasos que hasta mí te llevaron?
Qué flor, qué piedra, qué humo mostraron mi morada?

Lo cierto es que tembló la noche pavorosa,
el alba llenó todas las copas con su vino
y el sol estableció su presencia celeste,

mientras que el cruel amor me cercaba sin tregua
hasta que lacerándome con espadas y espinas
abrió en mi corazón un camino quemante.

Niciun comentariu: