luni, 16 martie 2009

Sonet CIV de William Shakespeare

Nu te-ai schimbat prietene de când
Privirea mea te-a întâlnit, mai ieri;
Nu eşti bătrân. Trei veri s-au dus pe rând
Şi-au smuls din codrii fala altei veri;
Trei primăveri s-au prefăcut uşor
În toamne reci şi galbene; trei luni
De-April au ars în luna lui Cuptor,
De când ai pus pe ochii mei cununi.
Văd farmecu-ţi tot verde – pe cardan
Nu s-a mişcat deloc al orei braţ –
Culoarea lui, în fiecare an,
Nu a pălit în ochii-mi înşelaţi.
Îţi strig speriat prin anii nenăscuţi,
Cândva şi moartea verii ai s-o-asculţi!


Sonet CIV de William Shakespeare

To me, fair friend, you never can be old,
For as you were when first your eye I ey'd,
Such seems your beauty still. Three winters cold,
Have from the forests shook three summers' pride,
Three beauteous springs to yellow autumn turn'd,
In process of the seasons have I seen,
Three April perfumes in three hot Junes burn'd,
Since first I saw you fresh, which yet are green.
Ah! yet doth beauty like a dial-hand,
Steal from his figure, and no pace perceiv'd;
So your sweet hue, which methinks still doth stand,
Hath motion, and mine eye may be deceiv'd:
For fear of which, hear this thou age unbred:
Ere you were born was beauty's summer dead.

Niciun comentariu: