luni, 16 martie 2009

Elegie ermetică I

Aud taina la celălalt capăt al oglinzii -
Întâmplări stranii în coasta duminicii
La bâlciul îngerilor de carton ; întâi
Hazardul , apoi clopotul spart al mâhnirii
În frunzişul inimii şi la sfârşit nimicul,
Roşu şi murdar, răsucit până la prasele,
Ca un balans în cer sau o tăvălire prin glod,
Căci deasupra norilor şi dedesubtul
Pământului doar moartea mai aşteaptă;
Mai cumplit decât orice fier este amorţeala
Cărnii; nici o explozie, nici un fir de praf
Pe spiţele lumii; de ce parte a uitării
Îmi vor rămâne gândurile? ce biserici
Îşi cauta dumnezeii în mine? , iar tu...
Tu cui vei mai trimite cu vârful buzelor
Solie, din albul sleit al dimineţii
Spre racla nopţii?; ultima îmbrăţisare
Prin fereastra deschisă larg spre înăuntru,
Fără a vesti saltul; aşteaptă-mă
Cu braţele moi întinse, în adâncul
Realităţii, să mă nasc din nou
Din regretele zilei de portelan
Prima şi ultima zi a laşitătii!; ieri.

Niciun comentariu: