marți, 24 martie 2009

(CCLXIII)

Te sfâşii cu sărutul şi îţi zdrobesc făptura
Cu-mbrăţişări; în mine te-arunc ca într-un hău;
Iubirea mea-i lumina ce vatămă pictura,
Căci binele se schimbă sub patimă-n mai rău.
Eşti hrana unui viciu ce ne-ar putea ucide:
Tu – victimă candidă, eu – un călău nebun.
Voi stinge-n mine-un soare şi-n urmă voi închide
Singurătăţii uşa spre-a fi – plecat – mai bun;
Va fi eclipsă-n eden şi-n noapte o să sângeri;
Dar îmblânzindu-mi firea, apoi, voi învăţa
Iubirea pământească, iar tu pe cea de îngeri
Urcându-te pe bolta vieţii ca o stea.
Vom şti să fim de-a pururi soţi, fraţi, amanţi şi-amici
Şi să purtăm alături de vis şi lanţuri – bici.

Niciun comentariu: