luni, 16 martie 2009

(CCLXI)

Pe când eram mai tânăr, îţi ticluiam răvaşe
Cu pana primăverii, pe àripe de flutur;
Şi mai apoi aiurea, cu focul, prin oraşe
Călcând în urma toamnei, pe frunze ce se scutur.
În fiecare noapte dormeam pe-un pat de gânduri,
De parcă-aveam ascunsă o floare în stomac
Şi-n dimineţi ploioase, le adunam în rânduri,
Pe filele căzute din sufletu-mi – copac.
De-extazul meu perpetuu tu nu ştiai nimică,
Dar a venit o iarna cu pofte şi prăpăd
Şi am uitat de frunze şi fluturi vii, de frică…
Iar calea de iubire, prin mine, n-o mai văd.
Alţi vestitori de-acuma din partea mea s-aştepţi:
Şoparla îndoielii şi mărul crud, în piept.

Niciun comentariu: