O iubeau doi tineri. Unul –
Rotund şi bogat ca un soare;
Celălalt – plăpând şi tăcut
Ca o lună.
Primul i-a spus : Te iubesc
Cum iubesc dansul şi primăvara ;
Al doilea i-a şoptit ca o boare: Tu eşti
Primăvara.
În inima ei apele s-au tulburat,
Căci primul tânăr i-a întins
Mai apoi, douăzeci şi cinci
De trandafiri.
Şi-atunci pe obrazul ei
S-au prelins perle; primul dintre ei
S-a repezit să le culeagă
Cu un sărut;
Al doilea însă a scos o batistă
Şi i-a tămăduit ochii
Spunându-i : Nu poţi oferi flori
Primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu