joi, 19 februarie 2009

Sonet LXXXVIII de William Shakespeare

Când vei aprinde-n ochii tăi dispreţul,
Pentru ce sunt sau ce am fost cândva
Şi-ai să mă vinzi, voi asculta judeţul,
Încuvinţând tăcut minciuna ta.
Am să m-acuz eu însumi, fi’ndcă mi-este
Păcatul de-a iubi prea-cunoscut
Şi n-am să spun de tine vreo poveste
Cu ce greşeli ascuse ai făcut.
Îngenunchindu-mi gândul de izbavă,
Din ura ta, iubire am s-adun;
Pieirea mea îţi va aduce slavă,
Iar eu, însângerat, voi fi mai bun.
De dragul tău, spre Iad am să mă-ndrept,
Purtându-ţi eu greşelile în piept.

Sonet CXXXVIII de William Shakespeare

When thou shalt be dispos'd to set me light,
And place my merit in the eye of scorn,
Upon thy side, against myself I'll fight,
And prove thee virtuous, though thou art forsworn.
With mine own weakness being best acquainted,
Upon thy part I can set down a story
Of faults concealed, wherein I am attainted;
That thou in losing me shalt win much glory:
And I by this will be a gainer too;
For bending all my loving thoughts on thee,
The injuries that to myself I do,
Doing thee vantage, double-vantage me.
Such is my love, to thee I so belong,
That for thy right, myself will bear all wrong.

Niciun comentariu: