miercuri, 25 februarie 2009

Sonet CXVI de William Shakespeare

Nu-i stavilă-ntre inimi devotate!…
Iubirea nu-i iubire de-o ispită
Îi schimbă cursul fără greutate
Şi-alungă trădătorii. Neclintită,
Ea stăluceşte ca un far prin norii
Furtunii, stând de veghe, la distanţă,
Ea-i steaua ce îndrumă călătorii
Şi-i fără preţ deşi n-are substanţă.
Ea nu-i bufonul timpului! Chiar dacă
Se vor zbârci treptat obrajii moi,
Ea nu se stinge-n veci şi nu se pleacă
În faţa Judecăţii de Apoi.
De-or să găsească-n crezul meu vreo pată,
Eu n-am iubit şi n-am scris niciodată.

Sonnet CXVI

"Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved."

Niciun comentariu: