miercuri, 11 februarie 2009

(CCLIX)

De ce-ţi rămân în preajmă şi pasărea iubirii
Nu-mi fuge, dezrobită,-n azururi, către sud,
Când îmi alungi cu biciul purtărilor zefirii
Şi-mi faci pe spate brazdă, zâmbind atât de crud?
Ce vrajă-ţi stă-n putere de-mi domoleşti voinţa
Însămânţând cuvântul cu spini, pe care calc
Şi-apoi, cu-nduioşarea călăului, fiinţa
Zdrobită de durere mi-o-aşezi pe catafalc?
De ce-ţi aştept dezgheţul ca pe o nouă moarte
În fiecare clipă, pe jumatate fiert?
De tine sunt aproape, de mine eşti departe,
Dar îmi aştern speranţa în cuibul vechi şi iert,
Căci văd dospind în pieptu-ţi dorinţa de iubire
Şi zborul fară tine, îmi pare-o prăbuşire.

Niciun comentariu: