luni, 5 ianuarie 2009

Scrisoare de Anul Nou...

Încă mai eşti albă, încă mai sunt verde...
Între noi se culcă zecile de mii
De cuvinte roşii; peste anii gri
N-am să fac greşeala neagră de-a te pierde.

Ai crescut în mine; eşti atât de vie,
Pe cât sunt de veşted, pe cât sunt de trist;
Te aştept cât încă-n peşteri mai exist
Ca să-mi fii stăpână, sclavă şi soţie.

Ruga mea cu ruga-ţi nu se mai adună,
Când se schimbă anul nevăstuicii-n cer,
Fi’ndcă port în frunte rănile de ger
Şi-am uitat pe cale să te ţin de mână.

Te-am purtat pe unghii, mi-ai purtat aripa
Şi-ai rămas în mine tot ce am mai bun...
Astăzi eşti departe, astăzi sunt nebun
- Se răzbună-n trupuri, adormită, clipa.

Am închis trecutul, viitoru’aşteptă...
În prezentul straniu simplul “Te iubesc!”
Sună mult mai sobru, calp şi nefiresc,
Când îl spun cu buza peste palma dreaptă.

Cât mai am lumina galbenă sub pleoape
Şi visez ninsoarea florilor de meri,
Nu sunt mort, iubito şi-ncă poţi să speri...
Dragostea în mine totuşi mai încape.

Încă mai eşti albă, încă mai sunt verde...
Între noi se culcă zecile de mii
De cuvinte roşii; peste anii gri
N-am să fac greşeala neagră de-a te pierde.

31 XII 2008

Niciun comentariu: