duminică, 28 decembrie 2008

(CCLVI)

Agonisesc iubirea în tainiţe, femeie –
Colierele din lacrimi, tăcerile în sac
Şi-odoarele-n poeme – dar o închid sub cheie,
Căci fără tine-alături, pe tronu-mi, sunt sărac;
Zadarnic am în grajduri mari herghelii de vise
Şi vulturii gândirii sub curcubee-ajung,
Când te cobori în mine, obloanele-n închise,
Tavanu-ncet coboară şi-s schiop, mărunt şi ciung;
Şi chiar de-mi dai târcoale să-mi ciuguleşti ficatul
Şi îmi întinzi pocalul plăcerilor să-l sorb,
Când părăseşti în spumă, ca Afrodita, patul,
Încremenesc sub boltă, pe întuneric, orb.
Nici bogăţii, nici chipu-mi, nici mintea nu-s de-ajuns,
Ca să-ţi înalţ în suflet, ce-n mine e ascuns.

Niciun comentariu: