duminică, 16 noiembrie 2008

Sonet LXX de William Shakespeare

Nu-i vina ta c-ai devenit povară
Acelora ce-ţi înfierează visul
Şi cred că frumuseţea e bizară
Şi pângăreşte-n zboru-i Paradisul;
Stigmatul ponegririi ţi-e dovada
Desăvârşirii tale peste vreme -
Doar primăvara, viermii, prin livada
Iubirii,-ţi schimbă mugurii-n blesteme.
Ai obosit şi-n orice ambuscadă
A tinereţii ţi-ai pierdut armata,
Dar n-ai căzut tentaţiilor pradă
Şi totuşi, iată, pizma ţi-e răsplata.
De rău-n trăsături n-o să se-arate,
‘Ţi-vom fi vasali şi-ai stăpâni regate.

Sonet LXX de William Shakespeare

That thou art blamed shall not be thy defect,
For slander's mark was ever yet the fair;
The ornament of beauty is suspect,
A crow that flies in heaven's sweetest air.
So thou be good, slander doth but approve
Thy worth the greater being wooed of time;
For canker vice the sweetest buds doth love,
And thou present'st a pure unstained prime.
Thou hast passed by the ambush of young days
Either not assailed, or victor being charged;
Yet this thy praise cannot be so thy praise,
To tie up envy, evermore enlarged,
If some suspect of ill masked not thy show,
Then thou alone kingdoms of hearts shouldst owe.

Niciun comentariu: