luni, 13 octombrie 2008

Un ceas...

Un ceas…
Atâta mi-a rămas
Din cel ce-am fost
Şi cel ce n-am să fiu
Nicicând…
Un ceas sălbatic şi pustiu…
Un ceas de veghe într-un port
Ca un chefliu
Fugit de-acasă şi din post
Să vadă nave cum se duc…

Iar la sfârşit – un ultim truc -
Când zorile mă vor găsi,
- Un paznic prost
Sau alti cheflii-,
Voi fi
Desigur mort.

Am spus
Tot ce-am avut de spus;
În jos şi-n sus
E-atât prăpăd,
Dar eu sunt treaz
Şi vreau un ultim ceas
Răgaz
Cu mine însumi cel ce-am fost
Şi cel ce n-am să fiu nicicând
Pe un barcaz.

Dar ce barcaz?...
Căci iată văd
Că a rămas
În dană ultimul barcaz
Arzând.

Barcaz
De fier, de lemn, de foc
Şi fum
Mi-e-atât necaz
Că n-am noroc,
Că am ramas
În port, pustiu
Şi este totusi prea târziu
Ca să mai plec acum.

Un ceas – Mai văd…
Sunt viu…
Un ceas…
Un ceas… iar eu veghez în port,
Pân’ la sfârşit acest prăpăd
Un ceas…
Şi-s mort

Niciun comentariu: