miercuri, 15 octombrie 2008

Sonet XXXVII de William Shakespeare

Cum tatăl decrepit se-mpăunează
Cu faptele vlăstarului mai june,
Şi eu la fel, îngenuchiat de-o piază
Rea-mi-însuşesc avid ce-n tine bun e;
Căci frumuseţe, stirpe, bogăţie
Şi-nţelepciune - toate laolaltă -
‘Ţi-ncoronează formele iar mie
Iubirea – gaj – îmi creşte mai înaltă.
Deşi nu-s şchiop, sărac şi nici dispreţul
Întunecat, substanţa nu-o sfărâmă,
Îi recunosc risipei tale preţul
Şi gloria din fiece fărâmă.
Din tot ce-ţi hărăzesc – sunt fericit –
La mine se întoarce înzecit.


Sonet XXXVII de William Shakespeare

As a decrepit father takes delight
To see his active child do deeds of youth,
So I, made lame by Fortune's dearest spite,
Take all my comfort of thy worth and truth;
For whether beauty, birth, or wealth, or wit,
Or any of these all, or all, or more,
Entitled in thy parts, do crowned sit,
I make my love engrafted to this store:
So then I am not lame, poor, nor despis'd,
Whilst that this shadow doth such substance give
That I in thy abundance am suffic'd,
And by a part of all thy glory live.
Look what is best, that best I wish in thee:
This wish I have; then ten times happy me!

Niciun comentariu: