luni, 13 octombrie 2008

Sonet LX de William Shakespeare

Cum valurile muşcă din faleze,
Iar în clepsidră grabnic se aştern
Minutele, schimbări o să urmeze
Altor schimbări într-un convoi etern.
De când te naşti, prin râul de lumină
Înoţi şi eşti încoronat adult
Cu laşităţi sau glorie divină,
Dar timpul ia, decât a dat, mai mult:
Usucă tot ce-atinge, frumuseţii
Pe frunte-i sapă-ncreţituri adânci,
Înşfacă geniul rar şi tinereţii,
Cu coasa lungă,-n gropniţă-i dă brânci.
Ascunsă-n palma timpului perfid e
Uitarea şi prin stih o voi desfide.

Sonet LX de William Shakespeare

Like as the waves make towards the pebbled shore,
So do our minutes hasten to their end;
Each changing place with that which goes before,
In sequent toil all forwards do contend.
Nativity, once in the main of light,
Crawls to maturity, wherewith being crowned,
Crooked eclipses 'gainst his glory fight,
And Time that gave doth now his gift confound.
Time doth transfix the flourish set on youth
And delves the parallels in beauty's brow,
Feeds on the rarities of nature's truth,
And nothing stands but for his scythe to mow:
And yet to times in hope, my verse shall stand
Praising thy worth, despite his cruel hand.

Niciun comentariu: