E secetă mare de-acum în orbite;
Ne-aşteaptă o foame de foc şi cuvânt,
Dar tu, fără noimă, minciuni aurite,
Mai crezi şi mă urci într-o ramă de sfânt.
Schelălăie umbra sub talpă căci mi te
Asezi fără voie pe noul veşmânt,
Arunci ca o bardă porecla “iubite”
Şi fluieri doar arii din Carmen în gând;
Iar eu, jumătate, aştept să m-achite
De vina subtilă că totuşi mai sunt
În viaţă. N-ai grijă, de-atâtea cuţite
Prin coaste, îmi caut un loc sub pământ.
Mai ai încă-un secol de linişti. Promite
C-arunci scrumul clipei de dragoste-n vânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu