vineri, 6 iunie 2008

(CCXLVII)

Nu-mi priponi în lanţuri, de stalagmite, visul,
Chiar dacă-aici chemarea se-ntoarce şi e cald,
Chiar dacă pot cunoaşte cu flacăra abisul
Şi pot smerit în taina comorii să mă scald;
Căci sunt plămada slabă a orelor albastre,
Ce îşi împinge toate speranţele pe front,
Ce vrea să-noate-n lacul înmugurit cu astre
Şi-n ochiul altei zile clipind la orizont;
Şi numai câteodată pribeagul os trădează,
Îmbrăţişând blestemul măselelor de fier
Şi se ascunde-n locul în care nici o rază
Nu a pătruns, iar cordul se-anină de eter.
Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar:
O jumatate humă şi-o jumătate har.

Niciun comentariu: