vineri, 6 iunie 2008

(CCXLIX)

Alerg ca vinovaţii pe căile iertării,
Cu inima flămândă şi aripi moi - zălog
Destinului, căci faguri din clopotul chemării
Mi-au ispitit durerea afară din bârlog;
Alerg pe catalige să ţin cu tine pasul,
Să văd mai sus de turlă pustiul, să ascult
Fervent prin labirinturi dedalice, taifasul
Atomilor şi-n pâlnii să te rostesc mai mult;
Alerg de parcă-n urmă dezastre se întâmplă,
De parcă se închină balanţa înspre nu
Şi-ndepărtând corsetul ursitei de pe tâmplă
Îti înţeleg trofeul cum înţelegi şi tu
Că dincolo de moarte, prăpăstii şi blesteme,
Iubirea ne aşteaptă în punctele extreme.

Niciun comentariu: