vineri, 6 iunie 2008

(CCLIII)

Doar zorile mă spală de visele în care
Stau răstignit pe ţărmuri precum un pescăruş
Cu aripile scurte, rigide şi murdare,
Ce-ascunde în retină fatidicul urcuş;
Mă-ncearcă vechiul zbucium când norii se adună
La orizont şi-adulmec în umedul văzduh
Nefericite linişti şi dorul de furtună:
Iubirea ta e carne, iubirea mea e duh..
Mi te aşezi pe geană, mă primeneşti cu buza
Şi-mi laşi pe piept povara seraficului braţ,
Dar eu aduc rupturii de voluptate scuza
Dintâi că libertatea e-un mult mai aprig laţ
Şi doar pentru pigmeii crescuţi într-o cavernă,
Iubirea e rotundă, calină şi eternă.

Niciun comentariu: