duminică, 4 mai 2008

Noapte de toamnă


Plouă ca nisipul, dens, într-o clepsidră;
Vântul îşi înnoadă capete de hidră
Pe la colţul străzii şi-n penumbră fumul
- Duhul din canale- îmi zideşte drumul
Presărat cu solzii şarpelui de piatră.
Cântecul bicisnic închinat de-o şatră
Lunii, se porneşte; în butoaie, focul,
Dincolo ţiganca desluşind ghiocul,
Şi-un tâlhar ce-şi scoate, de la brâu hangerul
Ca să îl acută, mă-nspăimantă. Cerul
Se coboară-n creştet şi peste bordură,
Apa se revarsă, lent ca o tortură
Născocită-n evul minţilor bolnave.
Plouă-n cavalcade. Întâlnesc epave
De-amorezi bezmetici, încercând s-aprindă,
Cu-n sărut, în oase, umeda colindă,
Muncitori - scheleţii, care se îngropă,
După truda zilei, nu-n pământ ci-n apă
Şi bătrâni pe care ploaia nu-i alungă
Fi’ncă uită-ntruna unde vor s-ajungă.
Plouă în rafale lungi de mitralieră;
Aerul e rânced şi-mbâcsit, de seră.
Un tramvai ce scuipă, ultimele raţii
De lumini betege, năvălind în staţii
Îi adună-n pântec. Tot orasul pare,
Despuiat şi galben, sub potop – caldare.
Am pierdut o arcă. E târziu. În taină
Frigul îmi deschide rănile sub haină
Şi-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă;

Cred că-n seara asta nu ajung acasă.

Niciun comentariu: