Jurnal II – 3 V 2008

Azi am cules până târziu poveţe
Din Hemingway-ul de pe noptieră:
Să nu mă năpustesc dup-o himeră
Pe mare-ntr-un barcaz la bătrâneţe;

Să-nvăţ să mor când viaţa-i efemeră
Şi-n depărtare-ncep să se dezgheţe
De pe Kilimanjaro (ce măreţ e!)
Zăpezile; să-mi iau infirmieră,

Să-mi oblojască rănile de armă,
Iubindu-mă în doza necesară,
Să-mi spună-adio iar apoi s-adoarmă

Şi să aştept cu inima-mpăcată,
Căci soarele în mine-o să răsară
Şi clopotele-n ceruri or să bată.