O zi pierdută. Lâncezesc în perne;
Lumina calpă trage-n trup să moară;
Cu gesturi mici, suflând într-o tigară
Alimentez furnalele interne.
Ce frig sub pielea umedă se-aşterne!
În pragul nopţii aprinzând lanterne
Mă-nveşmântez cu umbra mea uşoară.
Şi îmi aud singurătatea slută;
Îmi văd răsfrântă limpede pe-o foaie
Dintr-un jurnal, imaginea de brută;
Cresc împrejur speranţe ce înmoaie
Regrete albe într-o zi pierdută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu