Tu lasă tristeţea să-mi pună cocoaşă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe şi fund;
Îndreaptă-mi cu rigla destinul, din faşă,
Prin apa cu săruri să nu te confund
C’Ofelia-n starea de plantă sau moaşă
Şi-n gaura vieţii maro să m-afund;
Tu lasă tristeţea să-mi pună cocoaşă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe şi fund;
Voi fi peste
Ferice-n afară şi-n miez muribund,
Căci sexul e ifos şi pielea se-ngroaşă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe şi fund.
Tu lasă tristeţea să-mi pună cocoaşă!
25 IV 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu