joi, 24 aprilie 2008

Se cerne temerea...


Se cerne temerea în mine,
Când mă aplec ca să îţi sorb deodată
Durerea-ncondeiată
În suspine
Şi tu te strângi în colţuri, vinovată.

M-abat spre margine în taină,
Căci înţeleg acum, ca niciodată,
Cum frigul se arată
Pe sub haină
Şi te răceşti în tine, exilată.

Mai sorb din înflorirea torţei
Ce-ntinde peste vis o umbră lată
Şi râd căci n-o să cadă
Gustul forţei
Alături de sfiala ta de fată.

Niciun comentariu: