Se mai albesc pe fruntea mea, în cete
De vinilin şi mucava, regrete:
De cârciumă ai morţii şi ai vieţii,
Eram din lună, tu erai din soare
Eu fugărit de raze, tu de ploaie,
Unde se bea, se bate şi se fură.
Căzuse toamna must pe cărămidă,
Erai tangajul umbrei în vitrine
Eu la subsol pe-atunci, tu la mansardă.
Eram din lună, tu erai din soare,
Furam pe-atunci castane şi-eugenii
Eram un clovn, dar tu erai artistă;
Erai tablou naiv, eram un fante
Când extrăgeam din ochii tăi cărbunii
Băteam în palme şi-n picioare, cuie.
O lumânare cu miros de cretă
Erai migdală, eu eram cianură.
De vinilin şi mucava, regrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu