Sărbătoarea neînsemnătății de Milan Kundera

Valsul de adio de Milan Kundera

Sonet cu spleen

Nu-i vina toamnei că în mine-o coarnă
Își crește aguridele și umbra:
Acritul dor de vara ce sucumbă
Și spaima neputințelor din iarnă.

Ce dacă-un soare încă se preumblă
Domol pe cer și peste lucruri toarnă
Aur topit? ce nu se mai întoarnă
Și ce va fi, îi dau o morgă sumbră.

Între greșeli și ispășirea mută
E-alee-n parc cu frunze rui și ghimpi;
Când se dărâmă ultima redută

Și tot ce am mi se măsoară-n timp,
Nici somnul, nici beția nu ajută...
Toamna-i sentință, nu un anotimp!

Aforism XIV

Camus spune "Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este". Mai exact: Omul încearcă întotdeauna să fie mai mult decât ceea ce este și de cele mai multe ori reușește să fie mai puțin decât este.

Jurnal Filozofic de Constantin Noica

Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke

Viața mea de bărbat de Philip Roth